Graur, Alexandru

ALEXANDRU GRAUR (1900-1988) a fost unul dintre marii învatati ai stiintei limbii din secolul al XX-lea, figura de prestigiu a lingvisticii românesti. Studiile liceale la Gimnaziul „Alexandru cel Bun“ din Iasi si Liceul „Matei Basarab“ din Bucuresti. În clasa a IV-a, se retrage din scoala, pregatind, din 1915, restul studiilor în particular (perioada în care îsi câstiga existenta prin lectii date elevilor mai mici si prin alte ocupatii temporare). Dupa absolvirea liceului, în 1919, se înscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, urmând cursurile Sectiei de filologie clasica si de limba româna. În 1922, devine licentiat în filologie clasica. În anul scolar 1923/1924, e profesor suplinitor de istorie la Liceul „Spiru Haret“ din Bucuresti. Examenul de capacitate l-a sustinut în 1924, clasându-se primul pe tara atât la latina, cât si la istorie. E numit profesor titular la Liceul „Unirea“ din Focsani. Între 1924 si 1929, cu o bursa a Ministerului Instructiunii Publice, îsi perfectioneaza studiile în Franta. În 1928, obtine diploma la École Pratique des Hautes Études, precum si doctoratul la Sorbona, cu cea mai înalta mentiune (Très honorable). Revenit la Bucuresti în 1929, este numit profesor titular de limba latina la Liceul „Gh. Sincai“, iar din 1932 la Liceul „Gh. Lazar". În 1940, a fost înlaturat din învatamântul de stat pe baza legilor rasiale. A înfiintat, împreuna cu alti colegi aflati în aceeasi situatie, Liceul Teoretic Evreiesc, al carui director a fost între anii 1941 si 1944. În septembrie 1944, a fost reintegrat la Liceul „Gh. Lazar“, unde a lucrat pâna în decembrie 1945. În acelasi timp, a lucrat la Radiodifuziunea Româna. A devenit profesor la Catedra de filologie clasica a Facultatii de Filosofie si Litere, pe care a condus-o pâna în 1964, când a fost numit seful nou-înfiintatei Catedre de lingvistica generala, unde a lucrat pâna la pensionare (1970). În anul 1948, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1955 devine membru titular. Printre functiile de conducere, îndeplinite cu înalta competenta si raspundere, mentionam: decan al Facultatii de Filologie (1954-1956), director al Editurii Academiei (1955-1974), membru fondator si presedinte al Societatii de Studii Clasice (1958-1988), presedinte al Sectiei de ªtiinte Filologice, Literatura si Arte a Academiei (1974-1988). A fost redactor responsabil la o serie de publicatii de specialitate: Studii clasice (1959-1988), Limba si literatura (1965-1970), Limba româna (1982-1988).
Din OPERA stiintifica - zeci de volume si sute de articole si studii, cronici si recenzii, referitoare la limbile clasice, indoeuropenistica, lingvistica generala si limba româna -, amintim: Esquisse d'une phonologie du roumain (în colaborare cu Al. Rosetti) (1938), Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române (1954), Studii de lingvistica generala (1955 si 1960), Fondul principal al limbii române (1957), Scurta istorie a lingvisticii (în colaborare cu Lucia Wald) (1959, 1965, 1977), Etimologii românesti (1963), Evolutia limbii române. Privire sintetica (1963), Nume de persoana (1965), Istoria limbii române (coord. vol. I, Limba latina) (1965), Tendinte actuale ale limbii române (1968), Lingvistica pe întelesul tuturor (1972), Nume de locuri (1972), Alte etimologii românesti (1975), „Capcanele" limbii române (1976), Dictionar de cuvinte calatoare (1978), Cuvinte înrudite (1980), Dictionar al greselilor de limba (1982).